Mesterul de oglinzi

,,...Pentru că raţa latră, pisica măcăne, viţelul zboară, iar cuţu-cuţu scrie sonete... Pentru că, în comparaţie cu mine, marele Shakespeare era un nefericit ignorant: eu ştiu atâtea despre el, dar el habar n-are despre mine... Pot spune că omenirea este plină ochi de ignoranţi...
Mă uit la el şi zic: Doamne, ce frumos glasuieşte! Astupă-i Doamne gura aia spurcată!....’’


,,Din prea multă dragoste, consulul francez a adoptat un câine românesc şchiop. Acesta are toate calităţile omului şi niciunul din defectele lui. Nu putem omorî câinii oricum, ci doar cu metodă, spune un şmecher care se dă drept Dalai Lama. Ci doar câinii cu trăsături umane. Nu există nimic care să nu opoată fi spurcat. Punct!...’’


,, Degeaba vezi dacă nu înţelegi. Degeaba înţelegi dacă nu poţi schimba nimic. Degeaba schimbi câte ceva dacă întregul rămâne intact. Poziţia noastră geografică se defineşte între ceva şi nimic (el spunea asta pur şi simplu pentru ca se afla pe o cracă, într-un pom unde nu-l putea ajunge nimeni). Dar, concluziona el, ce frumos rânjeşte scăfârlia mortului după ce a stat în pământ o sută de ani!
Când îl aud vorbind aşa, mă apuca un leşin la maţe şi mă gândesc că toată căutarea noastră, toată curvăsăria asta cu viaţa este ca să gasim răspunsul la întrebarea de ce. Iar dacă îl găsim, suntem terminaţi! Terminaţi!’’

(Meşterul de oglinzi - Editura Trei- 2007)