Quatrocente

,, Pe mine mă doare memoria, Doctore! Memoria mea vierme neliniştit!... Care nu-şi găseşte odihna. Căreia nu i-a rămas decât să se autodevoreze. Ceea ce şi face. E o mare victorie să cucereşti nimicul!...’’

,, Aşadar, Dumnezeule! Cred că omenirea asta are minte bolnavă...Unde m-ai aruncat Doamne? Vreau să-mi vând memoria. Toată lumea vrea să vândă şi mai nimeni să cumpere. Toată lumea are memorie de vânzare. Explicaţiile sunt multe dar, deşi ştiinţifice, niciuna nu stă zdravăn în picioare. Matematicienii chiar se gândesc să revizuiască complet teoria despre pătrat, care a rămas neschimbată de la antichitatea greacă până azi când obraznicul computer a pătruns chiar şi în closetul familiei.
Găsesc un cumpărător care, chipurile, ar fi interesat. Eu nu ştiu dacă el vrea cu adevărat să cumpere, el nu e prea sigur că eu vreau să vând. Mă uit la el şi nu văd decât invizibilul. Ne târguim cu încrâncenare. Eu cer pe memoria mea mult mai mult decât merită, el se străduieşte să o ia pe nimic. Până la urmă, revelaţia matematicienilor ar putea veni din studiul formelor hexaedrice cu unghiuri exclusiv de nouăzeci de grade, întâlnite la modelele de turtă dulce si, de ce nu, chiar la clasicul covrig cu gaura rotundă unde mult prea cunoscutul 3,14 nu ar avea alt rol decât acela de a induce în eroare. Căci o fabrică de covrigi poate fi mult mai importantă decât cea mai modernă fabrică de medicamente. Consumând covrigi cu gaura pătrată, orice bleg poate ajunge superinteligent, orice slut poate ajunge bărbatul supergigea după care se bulucesc muierile încinse, orice molâu, nătăfleaţă şi încurcat la limbă poate deveni avocatul omenirii.’’


( Quatrocente - Editura Paralela 45 - 2001)